Amigdalectomia

Amigdalele fac parte dintr-un bogat tesut limfatic localizat la nivelul orofaringelui, rinofaringelui si limbii, care reactioneaza la multitudinea de germeni la care suntem expusi (in special in copilarie), impiedicand infectiile de la nivelul tractului aerodigestiv. Rolul amigdalelor este foarte important pana la varsta de 3 ani, ajutand la dezvoltarea sistemului imunitar.

In general o infectie amigdaliana se manifesta prin febra inalta, disfagie (inghitire dificila), odinofagie (durere la inghitire), respiratie urat mirositoare, stare generala proasta, somnolenta, deshidratare, voce modificata, ganglioni cervicali mariti in dimensiuni, durerosi .

In acest caz trebuie mers la medic. Acesta va recomanda un set de analize si va recolta un exudat faringian. Exista si teste rapide de detectare a infectiilor streptococice, care se pot procura de la farmacii, grabind diagnosticul si tratamentul.

Amigdalitele pot fi cauzate de bacterii sau virusuri (herpes simplex, virusul Epstein Bar, adenovirusuri, citomegalovirus etc.) si de statusul imunologic al pacientului. Cele mai frecvente sunt cele virale, cele bacteriene reprezentand 15-30% din cazuri.

Streptococu beta hemolytic de grup A este cel mai frecvent incriminat si poate produce complicatii . In cazul amigdalitelor cronice s-a dovedit ca exista o flora polimicrobiana (streptococci, stafilococi, haemophilus Influenzae, Bacteroides), care este foarte greu de eradicat cu ajutorul antibioticelor.

Exista purtatori sanatosi de Streptococ beta hemolytic de grup A (mai ales scolarii), in procent de 15% , acestia nu prezinta simptome de infectie, nu se dovedeste un raspuns imunologic impotriva bacteriei (ASLO < 200 UI/mL) si nu reprezinta o sursa de infectie pentru cei din jur.

Amigadelctomia nu se mai practica atat de frecvent ca in trecut, majoritatea infectiilor bacteriene se vindeca doar cu ajutorul antibioticelor.

Dar sunt indicatii (absolute) care impun o astfel de interventie:

  • hipertrofia amigdalelor care produce tulburari de respiratie (mai ales in timpul somnului) si tulburari la inghitire
  • 6 infectii amigdaliene in ultimul an sau 3 infectii/an, 3 ani consecutiv. in ciuda unui tratament corespunzator (in acest caz bacteriile raman in criptele amigdaliene, unde antibioticul nu reuseste sa actioneze, astfel amigdala ajunge un focar de infectie pentru organism )
  • complicatii ale infectiilor amigdaliene : generale (cardiopulmonare, articulare, renale – streptococice) si locale ( flegmonul periamigdalian, abces parafaringian)
  • suspiciunea unei formatiuni tumorale amigdaliene ( pentru trimitere la examen histopatologic )

Amigdalitele acute trebuie diagnosticate de catre un medic, faringitele , infectiile virale nu sunt luate in calculul acestor indicatii.

In cazul in care medicul ORL-ist recomada indepartarea amigdalelor, inseamna ca pacientul detine unul dintre criteriile amigdalectomiei. Pacientul poate refuza interventia, dar evolutia problemelor poate persista, chiar evolua. Amigdalitele se pot repeta, infectia putand sa avanseze in tesuturile din jurul amigdalelor (flegmon periamigdalian, flegmon laterocervical, abcese parafaringiene) sau in organism determinand complicatii articulare, renale , cardiace in cazul reacutizarilor (febra reumatica, glomerulonefrita poststreptococica) .

Daca interventia este realizata in anestezie generala, aceasta este nedureroasa, in cazul anesteziei locale poate fi un usor discomfort. Desigur, gradul de durere si starea psihica a pacientului sunt foarte importante in alegerea tipului de interventie chirurgicala. Postoperator discomfortul este mai accentuat in cazul adultilor (amigdalele fiind mai fibrozate), acestia necesitand 10 zile pentru recuperare; copii se recupereaza mult mai repede, 3-4 zile, si nu resimt durerea atat de intens ( tesutul amigdalian fiind mai moale).

Dr.Florentina Florea

Medic specialist ORL

 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *