DIABETUL ZAHARAT

DIABETUL ZAHARAT

Diabetul zaharat este o boală metabolică cu evoluție cronică, datorată fie carenței absolute sau relative de insulină, fie rezistenței la insulină, ceea ce determină în primul rând perturbarea metabolismului glucidic, urmată de perturbarea metabolismelor lipidic, protidic, hidromineral și acido-bazic.

CLASIFICARE

1. DIABET ZAHARAT TIP 1 (deficit absolut de insulină prin distructia celulelor beta) 5%-10% din cazuri ;
2. DIABET ZAHARAT TIP 2 (cu preponderență insulino-rezistenței sau cu cea a deficitului secretor) – 90%-95% din cazuri ;
3. ALTE TIPURI SPECIFICE
• defecte genetice (de funcționare a celulelor beta; ale acțiunii insulinei) ;
• boli ale pancreasului ;
• endocrinopatii ;
• indus de toxice sau medicamente ;
• indus de infecții.
4. DIABET ZAHARAT GESTAȚIONAL (care apare în cursul sarcinii)

Cum apare boala?

În cazul DZ tip 1(insulino-dependent) la baza declansării bolii stă un proces inflamator autoimun care duce la distructia selectivă a celulelor care produc insulină proces ce ar surveni preferențial la indivizii predispuși genetic.
De asemenea sunt incriminați și factori de mediu care ar putea fi responsabili de declanșarea bolii: de origine virală (v. urlian, al rujeolei, al hepatitei epidemice, Epstain-Barr, coxsackie, citomegalovirus) sau toxică (inclusiv alimentari).
Pentru DZ tip 2 (non-insulinodependent) sunt luate în discuție: caracterul heredo-colateral al DZ tip 2 este demonstrabil în numeroase cazuri, agregarea familială explicându-se însă atât prin factori genetici, cât și prin transmiterea unui mod de viață riscant, caracterizat prin obiceiuri alimentare nocive și neglijarea activității fizice (sedentarism).
1. ereditatea ;
2. stil de viață nesănătos (aport alimentar hipercaloric, exces de glucide concentrate, exces de lipide) ;
3. sedentarismul ;
4. stresul ;
5. medicamente, factori alimentari, toxici industriali.

PRINCIPALELE SEMNE ÎN DIABETUL ZAHARAT

• Poliuria-eliminarea unei cantități crescute de urină ;
• Polidipsia-senzația puternică de sete urmată de consumul unor cantități mari de lichide, bolnavii au limbă și gură uscată ;
• Scăderea în greutate inexplicabilă ;
• Polifagia-exagerarea poftei de mâncare, bolnavii mănâncă foarte mult deși în mod paradoxal scad în greutate ;
• Oboseală, scăderea forței fizice și intelectuale ;
• Semne ale complicațiilor infecțioase: gangrene, boli de piele, infecții la nivelul organelor genitale.
DIAGNOSTIC
Pentru diagnosticul DZ există trei metode:
1. decelare ocazională a unei valori a glicemiei peste 200 mg/dl asociată cu poliurie, polidipsie și pierdere în greutate inexplicabilă ;
2. glicemie à jeun (pe nemâncate) peste 126 mg/dl, ultima masă fiind luată cu peste 8h înainte ;
3. glicemie peste 200 mg/dl la 2h după ingestia a 75 g de glucoză (în cadrul testului de toleranță orală la glucoză).
Pentru ultimele două metode este nevoie de repetarea într-o altă zi a testării valorii glicemiei pentru confirmarea diagnosticului.

De asemenea fiind o boală silențioasă diagnosticul poate fi pus (în cazul diabetului de tip 2) odată cu apariția complicațiilor cornice

COMPLICAȚII:

• acute mai ales în cazul DZ tip 1 (cetoacidoza, hipoglicemia) ;
• cronice care pot apare prin afectarea vaselor mici de sânge de la nivelul ochilor, rinichilor, a nervilor periferici (bolnavii prezintă crampe musculare, furnicături, senzația de arsură sau dureri adesea insuportabile la nivelul membrelor inferioare) sau a vaselor mari de sânge de la nivelul membrelor inferioare, inimii (cardiopatia ichemica, infarct miocardic nedureros), AVC.
Alte complicații care pot apărea în evoluția DZ sunt: parodontopatia; osteoartropatia; cataractă; infecții acute ale pielii (furunculi, abcese), respiratorii (pneumonii), renale (pielonefrite, cistite), dar și cornice: TBC, genitale.

TRATAMENT

Obiective terapeutice

a.echilibrarea metabolică ;
b.prevenirea complicațiilor cronice ;
c.asigurarea unei bune calități a vieții ;
d. speranța de viață cât mai apropiată de durata normală.

1.Terapie medical nutrițională:

Exercițiu fizic (alergare, gimnastică, mers pe jos sau cu bicicleta, înot etc.), 30 minute/zi sau 150 minute/săptămână.

Dietă: Regimul alimentar constituie baza terapeutică indispensabilă a tuturor formelor de DZ fiind cel mai bun mijloc de echilibrare a bolii.
Scopul dietei este asigurarea unui aport caloric cantitativ și calitativ echilibrate în principii alimentare (glucide, lipide, proteine) și adecvat necesităților pacientului.

Aport hidric adaptat fiecărui pacient în parte in functie de patologia asociata.

2. Tratamentul cuprinde mai multe categorii de medicamente antidiabetice orale (biguanide, sulfonilureice, tiazolidindione, medicatia incretinica) dar și insulinoterapia. Acesta va fi individualizat în funcție de valorile glicemiei, patologia asociată, speranța de viață și stabilit de catre medicul diabetolog.

Dr.Diaconescu Cristina
Medic specialist
Diabet zaharat,nutritie si boli metabolice

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *