HEPATITA C

Hepatita cu virus C constituie o problema importanta de sanatate in lume, fiind cea mai frecventa cauza de hepatita cronica, ciroza hepatica si carcinom hepatocelular. In intreaga lume exista circa 300 milioane de purtatori de VHC. Riscul de cronicizare a infectiei este de 75-80 % ( 10-20 % din cei infectati dezvolta ciroza hepatica).
Hepatita C reprezinta infectia ficatului cu virus hepatic C.
Transmiterea virusului se face prin :
 transfuzii si produse din sange, la persoanele care au primit sange inainte de 1992 (anul din care se face testarea sangelui pentru hepatita C);
 utilizarea de ace, seringi si alte instrumente de uz medical, stomatologic sau cosmetic, care pot veni in contact cu sangele si care sunt nesterilizate corect;
 folosirea in comun a obiectelor de igena personala care pot veni in contact cu sangele (periute de dinti, aparate de ras, truse de manichiura, etc);
 utilizarea in comun de ace si seringi pentru drogurile injectabile;
 realizarea de piercinguri, tatuaje si acupunctura cu ace si instrumente nesterile;
 inteparea sau taierea accidentala cu instrumentar care are sange infectat pe el (cazul personalului medical);
 contact sexual neprotejat cu o persoana infectata, mai ales daca aceasta are si alte boli cu transmitere sexuala.

Exista cateva grupuri care prezinta risc ridicat de a contacta hepatita C:
 persoanele care au suferit transfuzii de sange si interventii chirurgicale inainte de 1992;
 persoanele care au primit produse de sange inainte de 1992 ( ex: cele diagnosticate cu hemofilie);
 consumatorii de droguri injectabile, care folosesc in comun ace si seringi;
 pacientii care au facut sau fac hemodializa;
 personalul medical si cel din siguranta publica (politie, pompieri), care vin in contact cu sangele la locul de munca sau prin natura profesiei;
 persoanele infectate cu HIV;
 familiile celor infectati cu virusul hepatitei C;
 copiii ai caror mame sunt infectate cu VHC.

Semne si simptome :
HVC poate fi asimptomatica in timpul fazei acute, fiind diagnosticata tardiv in stadiul cronic sau de ciroza hepatica. Atunci cand simptomele sunt prezente, sunt de obicei usoare, nespecifice si intermitente.
Simptomele includ: oboseala, greata, inapetenta (lipsa poftei de mancare), sensibilitate sau disconfort la nivelul hipocondrului drept, dureri musculare, dureri articulare.
Odata ce pacientul dezvolta ciroza hepatica sau o suferinta hepatica severa, semnele si simptomele devin mult mai evidente. Poate aparea: slabiciune musculara, scadere in greutate, hepatomegalie (ficat marit in dimensiuni), splenomegalie (splina marita in dimensiuni), prurit (mancarimi), icter (ingalbenirea pielii si a sclerelor- portiunea alba a globilor oculari), ascita (colectie lichidiana in cavitatea abdominala).

Diagnostic:
Dupa expunerea la virus, urmeaza perioada de incubatie, care poate sa dureze pana la 6 luni. Pe langa simptomele enumerate mai sus, care nu permit diagnosticul sigur, este nevoie si de teste sange pentru confirmarea diagnosticului de hepatita C.
Unele analize indica :
 afectarea ficatului : nivelul crescut al aminotransaminazelor -TGO, TGP, cresterea bilirubinemiei.
 existenta virusului in organism : Ac -anti VHC, ARN VHC.
Anticorpii impotriva virusului hepatitei C (Ac – anti VHC), apar in sange abia dupa 2-8 saptamani de la aparitia simptomelor, de aceea prezenta lor trebuie corelata cu testul pentru determinarea prezentei virusului in sange: ARN-ul VHC.
In circa 20 % dintre cazurile de hepatita acuta, virusul este eliminat pe cale naturala din organism, prin formarea de anticorpi.
Lipsa simptomelor in faza acuta, poate sa fie urmata de evolutia catre hepatita cronica de asemenea fara simptome, fapt care face ca uneori diagnosticul hepatitei C sa se faca dupa mult timp de la infectare (intre 10 si 40 de ani).
Diagnosticul de infectie cronica cu virus hepatitic C se stabileste atunci cand anticorpii anti – VHC sunt prezenti dupa mai mult de 6 luni de la infectare iar aminotransferazele raman ridicate si este confirmat de testul ARN VHC.
Pentru a sti cat de afectat este ficatul de aceasta infectie, uneori este necesara si punctia – biopsie hepatica ( un mic fragment din tesutul hepatic este extras pentru a fi analizat la microscop).
Dintre pacientii cu hepatita cronica C, 10-20 % dezvolta ciroza si 1-5 % cancer hepatic.
Tratament:
Diagnosticata in faza de inceput, hepatita C raspunde mult mai bine la tratament. Din nefericire, foarte putini pacienti beneficiaza de tratament in faza incipienta a hepatitei si asta deoarece, in faza de inceput, simptomele lipsesc adesea iar pacientul nu constientizeaza prezenta bolii.
Iata de ce este recomandata efectuarea anuala a unei ecografii abdominale si a unui set complet de analize la medicul specialist gastroenterolog sau internist!
In cazul hepatitei C, tratamentul consta in: regim alimentar si medicatie antivirala (aceasta presupune tratament cu Interferon si Ribavirina/Interferon free .
Daca ficatul este sever afectat, ultima optiune terapeutica este transplantul hepatic.
Preventie:
Deoarece nu exista niciun vaccin eficient pentru preventia hepatitei C, singura modalitate de protectie este luarea precautiilor necesare impotriva contactarii infectiei: evitarea utilizarii de droguri pe cale venoasa sau nazala, a piercingului si tatuajelor, a contactelor sexuale neprotejate cu parteneri multipli.
Medicul va va recomanda sa va vaccinati impotriva virusurilor hepatitei A si B, alte doua tipuri de virusuri hepatitice responsabile de leziuni hepatice, care pot agrava si complica evolutia hepatitei C.

Dr. Emanuela Maria Tanasescu – medic specialist Medicina Interna
Spitalul de Recuperare Hipocrat Fantanica

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *