Tulburarile cronice si psihoterapia

Tulburarile cronice si psihoterapia

De multe ori simptomul este motivul pentru care pacientul ajunge in cabinetul psihologului, psihoterapeutului. Interdependenta dintre factorii psihologici si factorii fiziologici in tulburarile cronice a inceput sa fie recunoscuta si cercetata din ce in ce mai mult. Orice abordare a problemelor somatizarii se situeaza la intersectia mai multor discipline.
Afectiuni psihosomatice sunt: ulcerul gastric sau alte tulburari gastro-intestinale, diverse
cardiopatii, alergii, dureri de spate, astm sau alte afectiuni ale sistemului respirator, migrene, artrite si multe altele, cancerul sau maladiile contagioase. Tot aici pot fi inclusi si cei care in momentele de tensiune au tendinta inconstienta de a produce accidente. Astfel somatizarea este un raspuns la conflictele interne si/sau la tragediile externe. Este posibil sa fie mai numerosi cei care produc mai degraba somatizari decat simptome nevrotice sau psihotice. Fiecare om are un prag, dincolo de care, confruntat cu traumatismele existentei, risca sa somatizeze.
In analiza si diagnosticarea psihoterapeutica a unui pacient sunt luati in considerare ca factori importanti: constitutia ereditara, nasterea, tipul de ingrijire din copilaria mica – traumatisme fizice si/sau emotionale, bolile copilariei care pot creste vulnerabilitatea vreunui organ, climatul emotional al familiei si trasaturile de personalitate ale parintilor si fratilor, experiente emotionale ulterioare in cadrul relatiilor intime si profesionale ale subiectului/pacientului/clientului.
Analizand, spre exemplu, starea depresiva si simptomele somatice, constatam ca adeseori, depresia se poate manifesta atat in plan psihic cat si in plan fizic. Simptomele includ tulburari fizice manifestate prin insomnie sau hipersomnie, lipsa poftei de mancare si scaderea in greutate sau din contra, mancatul compulsiv si cresterea in greutate, scaderea energiei si a libidoului, anhedonia (incapacitatea simtirii placerii), agitatie psihomotorie sau retard psihomotor, dificultati de concentrare si gandire si altele. Aceste manifestari vegetative se pot manifesta in variante mai elaborate sub forma de simptom, ca de exemplu: dureri de cap, dureri de spate, dureri cronice care pot include orice organ sau afectarea, spre exemplu a sistemului gastrointestinal, respirator, cadriovascular sau endocrin. Aceleasi simptome se pot regasi in mai multe tipuri de tulburari afective si tulburari de personalitate si in particular in depresia majora care, de cele mai multe ori, face parte din tabloul complet al tulburarii. Se intampla ca somatizarea sa mascheze de fapt o depresie profunda. De multe ori, depresia si anxietatea “merg mana-n mana”.
Privind cazurile de atacuri de panica, in care simptomul este cel care se manifesta in prim plan si foarte acut, aceste stari care ating nivelul paroxismului pot ascunde o depresie care nu poate fi exprimata altfel. Somatizarile pot exista si fara manifestarea vreunui afect depresiv. Putem spune ca dintre toate simptomele caracteristice unui atac de panica, unele sunt mai pregnante si mai acute decat altele. Spre exemplu senzatia de sufocare ne poate duce cu gandul la ceva de ne-respirat, care sufoca, care ameninta cu moartea; in timp ce la altii ritmul pulsului foarte marit poate, de asemenea, sa alarmeze despre ceva legat simbolic de inima, de iubire.
Un alt exemplu de somatizare des intalnit este frica de inaltime, care mai tarziu poate fi inlocuit de vertj si de fapt sa simbolizeze expresia fizica a anticiparii mentale a unei caderi. Exemplele sunt multe, iar ideea care se remarca este ca din ce in ce mai multi si nu doar cei care abordeaza psihanalitic boala, pun in legatura relatia psyche-soma. Maladia poate fi interpretata si cu atat mai mult simptomul – conjunctura in care apare si se manifesta, contextul vietii de la momentul respective impreuna cu asocierile personale si descrierile metaforice, individuale, toate acestea pot ajuta la descifrarea mesajului care trebuie neaparat si chiar ne -aparat transmis.
Fiecare om isi are povestea lui, propria istorie de viata si mai ales propria interpretare a acesteia, in jurul careia si-a construit intreaga structura psihica si nu numai. Si tocmai din acest motiv are si propria lui “reteta” de tratament. Psihosomatica este o metoda de abordare – in cercetare si in terapie – imbinand conceptele psihologice cu conceptele fiziologice, anatomice, farmacologice, chirurgicale si de dieta. Este o metoda de abordare a pacientului, a omului ca un intreg.
Astazi, in sec XXI, dupa ani de cercetari care au demonstrat influenta factorilor psihologici asupra functiilor organismului, a inceput sa fie acceptata pe scara larga necesitatea combinarii
psihoterapiei cu farmacologia. Pacientul este abordat ca un tot indivizibil, ca o fiinta umana cu griji, cu temeri, cu sperante si nu doar ca un purtator al unui ficat sau stomac bolnav. Este important sa fim constienti de limitele stiintei si de limitele biologice, fiziologice ale omului si sa stam departe de iluzia gonflata a omnipotentei.
Ca o parere personala, cred cu tarie ca un parcurs psihanalitic este de ajutor si de mare folos in tratarea oricarei boli cronice. Oglindirea terapeutica si insotirea pacientului pe drumul
autocunoasterii, al schimbarii, al impacarii si acceptarii de sine, atat cat este posibil, poate fi o
interventie extraordinara.

Ioana Bolchis-Berechet
Psiholog
Spitalul de Recuperare Medicala Hipocrat