Urticaria

Urticaria este cea mai frecventa tulburare dermatologica care poate aparea la orice varsta si se manifesta prin aparitia la nivelul pielii a elementelor cu aspect de papule (ridicaturi), de diverse dimensiuni si forme, de obicei bine circumscrise, eritematoase (rosii), insotite de angioedem (umflatura ce implica straturile profunde ale pielii sau anumite organe), insotite de prurit (mancarime) cu afectarea calitatii vietii pacientului.

Uneori, urticaria  poate fi insotita de simptome oculare si respiratorii (obstructie nazala, stranut, prurit nazal si ocular, hiperlacrimatie si rinoree, wheezing si respiratie dificila), manifestari  digestive si sistemice.

Poate fi confundata frecvent cu o varietate de boli dermatologice similare ca aparenta care sunt, de asemenea, pruriginoase, motiv pentru care poate reprezenta o provocare chiar si pentru cel mai bun specialist.

Urticaria se poate clasifica din punct de vedere al debutului in: urticaria acuta (cu debut de pana in 6 saptamani) si urticaria cronica (cu evolutie mai mare de 6 saptamani).

Din punct de vedere al raspunsului imunologic urticaria se distinge in 2 mari categorii:

  1. Alergica, mediata prin anticorpi IgE: poate fi la alimente, aeroalergene, medicamente etc si urticarie non-IgE-mediata,  indusa de substante chimice, medicamente.
  2. Non-alergica, IgE-mediata,  indusa de substante chimice, medicamente: urticarie vasculitica, autoimuna (mai frecvent în afectiunile tiroidiene autoimune), colinergica, fizicala, mastocitoza, sindromul Muckle-Wells, urticarie prin deficit de amine biogene, in context infectios, si multe alte tipuri.

In mod frecvent urticaria acuta este legata de un alergen din exterior sau o infectie acuta, de obicei se remite in cateva zile in schimb, urticaria cronica este mult mai probabil asociata unei patologii cronice infectioase sau autoimune, a unei intolerante genetice sau deficit enzimatic/de minerale iar in cele mai multe situatii cauza nu poate fi identificata (urticaria cronica idiopatica).
Semne si simptome:

  • mancarime, uneori foarte intensa; la pacienti cu patologie neurologica intensitatea pruritului poate fi redusa;
  • semne pe tegument (de la leziuni punctiforme mici pana la zone extinse eritematoase (rosii) sau umflaturi (edeme), cu intensitate de la palid la rosu aprins, pot aparea ca leziune unica la intepatura de insecta sau in cazul unei reactii medicamentoase (eritem fix medicamentos) ori mai multe leziuni ce pot conflua pana la generalizare cu evolutie imprevizibila pentru pacient;
  • uneori caracter migrator, disparitia unora dintre leziuni in timp ce altele noi apar, dand impresia ca isi schimba pozitia;
  • de multe ori pacientii afirma senzatia de arsura sau intepatura;
  • nu rareori, urticaria poate fi insotita de simptome/semne oculare si respiratorii (prurit nazal, hiperlacrimatie si rinoree, stranut <in salve> si dificultate la respiratie);
  • manifestari digestive cu constipatie sau diaree;
  • manifestari sistemice: hipotensiune arteriala, stare generala de rau, pierderea constientei.

Posibili factori precipitanti de considerat in urticarie:

  • expunerea la animale de companie (epitelii, saliva, blana, urina de caine, pisica etc) inclusiv pasari, praf de casa, mucegaiuri, polenuri, plante si produse chimice;
  • alergii si intolerante genetice/non-genetice la alimente si la aditivi alimentari; deficite enzimatice si minerale;
  • muscaturi de insecte;
  • administrarea de medicamente, foarte frecvent antibiotice si AINS;
  • boli recente/cronice infectioase (virale, bacteriene, parazitologice si fungice) sau non infectioase (ex. boli autoimune);
  • utilizarea de substante de radio contrast IV, in scop diagnostic;
  • parfumuri, vopsele de par, detergenti, lotiuni, creme etc;
  • ingestiade alcool sau de alimente bogate in amine biogene (  in general cele fermentate, invechite, uscate);
  • post-tranfuzional;
  • sarcina (urticaria apare de obicei în ultimul trimestru si se remite de obicei spontan la scurt timp dupa nastere)
  • debutul sau acutizarile in evolutia bolilor de tesut conjunctiv, artrita reumatoida, lupus sistemic eritematos etc;
  • contactul cu metale nepretioase (nichel, crom, cobalt, cupru), cauciuc, latex, produse chimice industriale, precum si cosmetice;
  • expunerea la soare, frig, presiune, efort fizic, stres emotional etc.

Diagnostic

– anamneza, istoricul bolii si examenul clinic evidentiaza cele mai importante argumente;

analizele de laborator pentru urticaria acuta, de obicei, nu sunt indicate dar, sunt de mare ajutor in urticaria cronica sau recurenta; acestea ar trebui sa includa analize serologice de baza, screening pentru patologii autoimune si endocrine, screening pentru infectii bacteriene, fungice, parazitologice si virale, complement si fractiuni ale acestuia etc;

– teste cutanate in vivo: prick, prick in prick (pentru alimente, alergene respiratorii si de contact – epitelii animale, praf casa, mucegaiuri, polenuri, medicamente), test patch la alergene de contact, test la ser autolog, la factori fizicali (gheata, presiune, dermografism), test de provocare la medicamente anestezice locale, antibiotice, antiinflamatoare, si

– teste in vitro ( Ig E specifice, TTL test de transformare limfoblastica, BDT test de degranulare bazofile , Fc epsilon RI, activitatea DAO);

– alte investigatii vor fi considerate in urma consultului interdisciplinar cu urmatoarele specialitati: ORL, dermatologie, pneumologie, gastroenterologie, endocrinologie, reumatologie, medicina interna etc.

Diagnosticul diferential se face cu patologii similare în aparenta si pruriginoase:

  • Dermatita atopica/nonatopica (eczema)
  • Dermatita alergica/ iritativa de contact
  • Urticaria alergica de contact
  • Eruptia medicamentoasa
  • Muscatura de insecte
  • Eritemulpolimorf
  • Purpura anafilactica Henoch-Schonlein
  • Mastocitoza
  • Urticaria vasculitica
  • Scabia
  • Pitiriazis rosat

Abordarea terapeutica in urticarie

Urticaria acuta de obicei se rezolva în cateva zile cu masuri de profilaxie si tratament simptomatic, cu conditia  identificarii si eliminarii factorului declansator.

Managementul urticariei cronice fara complicatii este simplu si de obicei importanta este evitarea expunerii în continuare la antigenul sau factorul declansator acolo unde el se cunoaste si complianta la tratament. Rareori, se impune urmarirea evolutiei bolii pacientului prin colaborare interdisciplinara cu specialitatile: ORL, dermatologie, reumatologie, pneumologie, endocrinologie etc, în cazul urticariei recurente complicata, refractara sau severa .

Optiunile de tratament farmacologic in urticarie  includ urmatoarele:

– antihistaminice (in primul rand cele care blocheaza receptorii H1): difenhidramina,  fexofenadina, loratadina, desloratadina, cetirizina, si levocetirizina etc – ca si prima linie terapeutica;

– antihistaminice H2: cimetidina, famotidina, ranitidina, cu rol adjuvant atunci cand sunt  asociate  antihistaminicelor H1;

– glucocorticoizii administrati i.v, i.m. sau via oral, in functie de gravitate;

– adrenalina (administrarea ei este controversata in urticaria acuta insa este recomandata ca si prima linie terapeutica in cazul asocierii urticariei cu angioedemul cu localizare de gravitate si in socul anafilactic/anafilaxie);

–  inhibitorii de receptori pentru leucotriene asociati antihistaminicelor H1;

– chimioterapie usoara cu metotrexat, colchicina, dapsona, indometacin, si hidroxiclorochina (pentru urticaria vasculitica);

– terapia bilogica cu Ac anti IgE – Omalizumab ( in urticaria cronica neresponsiva la tratamentul clasic);

– autohemoterapia, indicata in urticaria cronica autoimuna refractara la substitutia hormonala si terapia clasica complexa – este o varianta ieftina de tratament dar care necesita conditii speciale de administrare.

Ingrijirea continua in ambulatoriu

Cei mai multi pacienti cu urticarie, fie acuta sau cronica, pot fi tratati la domiciliu cu antihistaminice H1  de generatia a doua  sau, in cazuri refractare asociere de antihistaminice H2, inhibitori de receptori de leucotriene, glucocorticoizi pe cale orala sau injectabila si suplimentare cu minerale/vitamine.
Pacientului cu istoric de angioedem, anafilaxie sau reactie severa la alimente/intepatura de insecta (umflarea buzelor, al limbii, a fetei, modificare de voce sau daca pacientul a prezentat stare de rau), i se prescrie EpiPen  in trusa de urgenta si trebuie sa fie ajutata sa constientizeze importanta  utilizarii acesteia in caz de necesitate, sa o poarte in permanenta la el si s-o foloseasca fara ezitare.

Pronostic

Prognosticul in urticaria acuta este excelent, in cele mai multe cazuri leziunile se remit in cateva zile in schimb,  în cazul urticariei cronice prognosticul este imprevizibil si depinde in mare masura de boala de fond care intretine/declanseaza urticaria, de individualitatea raspunsului terapeutic si complianta pacientului la masurile de profilaxie si la tratamentul recomandat de catre medicul specialist. Urticaria cronica se poate remite in cateva luni insa la anumiti pacienti poate persita chiar si zeci de ani.

 

Dr. Tamiian Mihaela – medic specialist  alergolog si imunolog

Spitalul de Recuperare Hipocrat Fantanica

Spitalul Hipocrat Rahova

Clinica Hipocrat Chisinau

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *